Azdren Llullaku este aproape de o nouă selecție la naționala Albaniei, după ce a ajuns golgheterul campionatului în România, cu 8 reușite. E țara în care nu a putut să trăiască din cauza conflictelor armate și care l-a transformat în refugiat. În urmă cu 14 ani lăsa în spate toată agoniseala familiei în raza bombardamentelor din Kosovo și pleca cu o barcă plină de refugiați, în Italia, pentru a-și salva viața. Acum s-ar putea întoarce în țara de origine pentru a juca în tricoul naționalei. O poveste despre rezistență, răbdare și ambiție, de la un fotbalist amator, care lucra și la restaurant, la golgheterul Ligii I.
Azdren, ce ar însemna pentru tine convocarea la naționala Albaniei? Ar fi un vis pentru mine. Am fost odată acolo și nu am jucat, dar nu m-am dat niciodată bătut. Sper să fie mai bine acum și să pot să joc pentru țara mea.
Țară din care ai fost nevoit să fugi, însă…. Am plecat din Kosovo, care atungi nu era stat independent. Am plecat din cauza conflictului. Toți kosovarii sunt albanezi. Chiar dacă a trebuit să plec am fost tot timpul cu Albania în suflet. E o mare mândrie pentru orice jucător albanez să joace pentru țara lui.
Gestul pe care îl faci după goluri, imitând aripile unei păsări, are legătură cu Albania? Da, e simbolul de pe steagul nostru. Când marchez mă gândesc la țara mea, la familia mea.
Convocarea la națională va atrage și un transfer? Asta nu știu, sper că da. Am până la anul contract cu Gaz Metan și vreau să ajut cât pot de mult echipa. Eu tot timpul mi-am dorit să joc în Italia, unde e și familia mea. Vom vedea la vară sau la iarnă. Trebuie să mă gândesc și la viitorul meu financiar.
Cum de marchezi atâtea goluri? Mă simt bine aici. Cunosc echipa, îmi dă încredere și asta mă face să joc mai bine. Am și mai multă libertate în joc și trebuie să ajung de multe ori în careu.
E cel mai bun sezon al tău? Până acum e cel mai bun sezon, dar au fost doar 10 etape. Eu nu mă gândesc la câte goluri să dau, mă gândesc doar că trebuie să dau următorul gol, la următorul meci. Titlul de golgheter ar suna foarte bine, dar asta e ceva în plus pentru mine. Important e să joc bine.
Cel mai „negru” sezon, când a fost? Cea mai proastă perioadă a mea au fost 6 luni în Liga a II-a. Am avut ceva oferte atunci, dar nu m-au lăsat să plec și nu mă puteam concentra. În Italia n-am putut să joc la profesioniști pentru că eram extracomunitar și era greu. Am jucat doar la amatori și de aceea a fost greu. Au fost momente când mergeam și la școală și la muncă și jucam și fotbal, dar niciodată nu m-am dat bătut și nu am vrut să abandonez fotbalul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER